Medicina traditionala ayurvedica – ce este?

Ayurveda este o alternativa la medicina traditionala, cu radacini istorice in subcontinentul indian. 
Teoria si practica Ayurveda sunt pseudo stiintifice.

Ayurveda este practicata intens in India si Nepal, unde aproximativ 80% din populatie declara ca foloseste aceste tehnici devenite traditii.

Terapiile ayurvedice

Terapiile Ayurveda au variat si au evoluat de-a lungul a peste doua milenii. Terapiile includ medicamente pe baza de plante, diete speciale, meditatie, yoga, masaj, laxative, clisme si uleiuri medicale.

Medicamentele se bazeaza de obicei pe compusi din plante complexe, minerale si substante metalice (probabil sub influenta alchimiei timpurii din India sau a rasa shastra). Textele antice Ayurveda au predat, de asemenea, tehnici chirurgicale, inclusiv rinoplastie, extractii de pietre la rinichi, suturi si extractia de obiecte straine.

Istoria acestui tip de medicina alternativa si textele clasice

Principalele texte clasice Ayurveda incep cu relatari despre transmiterea cunostintelor medicale de la zei la intelepti si apoi la medici umani.

In Sushruta Samhita (Compendiul lui Sushruta), Sushruta a scris ca Dhanvantari, zeul hindus al Ayurveda, s-a intrupat ca rege al Varanasi si a predat medicina unui grup de medici, inclusiv Sushruta. 
Ayurveda a fost adaptata pentru consumul occidental, in special de Baba Hari Dass in anii 1970 si Maharishi Ayurveda in anii 1980.

Unii cercetatori afirma ca Ayurveda isi are originea in timpurile preistorice. Ayurveda s-a dezvoltat semnificativ in perioada vedica si mai tarziu unele sisteme non-vedice, cum ar fi budismul si jainismul, au dezvoltat, de asemenea, concepte si practici medicale care apar in textele clasice ayurvedice.

Nu exista dovezi solide ca Ayurveda este eficienta pentru tratarea oricarei boli. S-a constatat ca preparatele ayurvedice contin plumb, mercur si arsenic, substante cunoscute ca fiind daunatoare pentru oameni.
Intr-un studiu din 2008, aproape 21% din medicamentele ayurvedice brevetate fabricate in SUA si India vandute prin internet s-au dovedit a contine niveluri toxice de metale grele, in special plumb, mercur si arsenic. Implicatiile asupra sanatatii publice ale acestor contaminanti metalici in India, tara mama a acestor practici, sunt necunoscute.

In taxonomiile medievale ale sistemelor de cunoastere sanscrita, Ayurveda primeste un loc ca subsidiar Veda (upaveda).  Unele nume de plante medicinale din Atharvaveda si alte Vede pot fi gasite in literatura Ayurveda ulterioara. O alta scoala medievala considera „Ayurveda” drept „a cincea Veda”.  Cele mai vechi declaratii teoretice inregistrate despre modelele canonice ale bolilor din Ayurveda apar in primul canon budist.

Ce presupune, mai exact, Ayurveda?

Ideile teoretice centrale ale Ayurveda fac paralele cu filozofiile Samkhya si Vaiśeṣika, precum si cu budismul si jainismul. 
Echilibrul este subliniat, iar suprimarea impulsurilor naturale este considerata nesanatoasa si se pretinde ca duce la boli. De exemplu, suprimarea stranutului se spune ca poate da nastere la dureri de umar.
Cu toate acestea, oamenii sunt, de asemenea, avertizati sa ramana in limitele echilibrului si masurii rezonabile atunci cand urmeaza indemnurile naturii.  De exemplu, se pune accent pe moderarea aportului de alimente, somn si relatii sexuale.

Conform ayurveda, corpul uman este compus din

• tesuturi (dhatus),
• deseuri (malas) si
• biomateriale (doshas).

Cele sapte dhatus sunt plasma (rasa), sange (rakta), muschi (māmsa), grasime (meda), os (asthi), maduva (majja) si material seminal (shukra).

La fel ca medicina antichitatii clasice, Ayurveda a impartit istoric substantele corporale in cinci elemente clasice si anume: pamant, apa, foc, aer si eter.

Exista, de asemenea, douazeci de gunas (calitati sau caracteristici) care sunt considerate inerente in toata materia. Acestea sunt organizate in zece perechi: greu / usor, rece / cald, umed / uscat, neted / ascutit, stabil / mobil, moale / dur, non-slimy / slimy, fin / grosier, prelucrat / brut si vascos / lichid.

Tratatele Ayurveda descriu trei doṣe elementare si afirma ca echilibrul (Skt. sāmyatva ) dintre doṣas are ca rezultat sanatatea, in timp ce dezechilibrul ( viṣamatva ) duce la boli.

Cele trei umori corporale elementare, doshas sau tridosha, sunt

• vata (spatiu sau aer, echivalat cu sistemul nervos),
• pitta (foc, echivalat cu enzime) si
• kapha (pamant si apa, echivalat cu mucus).

Fiecare dosha are atribute si roluri particulare in corp si minte; predominanta naturala a unuia sau mai multor dosha explica astfel constitutia fizica (prakriti) si personalitatea unei persoane.

Traditia si tratamentul ayurvedic

Traditia ayurvedica sustine ca dezechilibrul intre corporale si mentale dosha este o componenta majora etiologica a bolii. In ambele cazuri, se spune ca fiecare persoana ar trebui sa-si moduleze comportamentul sau mediul inconjurator pentru a creste sau micsora dozele si a-si mentine starea lor naturala.
Practicantii Ayurveda trebuie sa stabileasca echilibrul dosha corporal si mental al unui individ, deoarece se spune ca anumite prakriti predispun la o anumita boala.

Practicantii ayurvedici considera existenta fizica, existenta mentala si personalitatea ca fiind propriile unitati unice, fiecare element putandu-i influenta pe ceilalti.
Aceasta este o abordare holistica utilizata in timpul diagnosticului si terapiei si este un aspect fundamental al Ayurveda.

O alta parte a tratamentului ayurvedic spune ca exista canale (srotas) care transporta fluide si canalele pot fi deschise prin tratament de masaj cu uleiuri si Swedana. Se crede ca aceste canale nesanatoase sau blocate provoaca boli.

Ayurveda are opt moduri de a diagnostica boala, numite

• Nadi (puls),
• Mootra (urina),
• Mala (scaun),
• Jihva (limba),
• Shabda (vorbire),
• Sparsha (atingere),
• Druk (vedere) si
• Aakruti (aspect). 

Practicantii ayurvedici abordeaza diagnosticul folosind cele cinci simturi.